Un domeniu demn de nobili
Istoria conacului din Comlosul Mare se leaga de numele fratilor Cristofor si Ciril Naco, negustori bogati de origine aromana, din Macedonia, dupa cum aflam din monografia scrisa de Ioan Olarescu, care ne-a fost pusa la dispozitie de istoricul Ioan Hategan.
In 1781, la indemnul imparatului Ioszef al II-lea, cei doi au cumparat la licitatie mari suprafete de teren in Banat. Domeniul familiei Naco (Nacu sau Nákó, in ungureste), cum ajunsese in scurt timp sa fie cunoscut, administrat in comun de cei doi frati, cuprindea mosii in Sannicolau Mare si Teremia, din care facea parte si Comlosul Mare. Trei ani mai tarziu, ei au si fost innobilati cu rangul de mosieri (nemesi) de Sannicolau Mare. In 1801, cei doi au hotarat sa-si imparta bunurile comune, iar prin tragere la sorti, mosia din Sannicolau Mare le-a ramas urmasilor lui Cristofor, iar Teremia - Comlos, fiului lui Ciril, Iosif Naco. La randul sau, Iosif Naco avea un fiu, Ioan, care traia, insa, cu fiica si sotia lui, mai mult in Viena si la Pesta.
Totusi, in 1840, familia lui Ioan Naco si-a mutat resedinta in noul castel ridicat in centrul Comlosului. Pentru a avea mai mult loc, nobilul a expropiat casele locuitorilor din vecinatate. In locul acestora a amenajat un parc luxos, ce se intindea pe zece hectare, devenit in scurt timp cea mai frumoasa plantatie de acest fel din Banat. Pentru ingrijirea lui, mosierul a adus gradinari experti din strainatate. Portile din fier forjat care dadeau in curtea interioara fusesera realizate la Viena, dar astazi se mai pastreaza doar o mica parte din gardul de fier care inconjura parcul. Deasupra portii principale, pazite de un majordom in uniforma, era cioplit blazonul familiei, distrus, insa, dupa instaurarea regimului comunist. Aleile pietruite cu pietre marunte de marmura alba erau maturate de slujitori care mergeau cu spatele pentru a nu lasa urme. In parc mai erau doua movile, dintre care una era amenajata ca o scena unde se dadeau spectacole in aer liber, pentru localnici, cu ocazia unor sarbatori. Parcul a fost plantat in 1951, iar in 1930 o parte din el a fost desfiintata de noul proprietar, ca mai apoi, in epoca socialista, sa fie distrus complet si inlocuit de un teren de fotbal si baza de masini agricole.
Domeniul familei Naco mai cuprindea conacul format din doua aripi separate de o poarta monumentala, o sala de teatru si cladirile administrative adiacente. Dintre acestea, cea mai mare era hambarul, dupa cum povestea calatorul german Franz Xaver Eckert, in 1857: “Este aici un castel nobiliar, al carui mosier se numeste Naco, dar care de multi ani este mereu absent. Parcul castelului este foarte mare si imbina utilul cu placutul. Cladirea cea mai mare este hambarul mosierului, cu trei nivele si o lungime de 100 de picioare”. In perioada interbelica acesta a fost transformat in scoala, functie pe care o mai detine si in ziua de azi. Dupa al doilea razboi mondial, cladirii i-a fost anexata o aripa noua, in acelasi stil arhitectural.
In 1781, la indemnul imparatului Ioszef al II-lea, cei doi au cumparat la licitatie mari suprafete de teren in Banat. Domeniul familiei Naco (Nacu sau Nákó, in ungureste), cum ajunsese in scurt timp sa fie cunoscut, administrat in comun de cei doi frati, cuprindea mosii in Sannicolau Mare si Teremia, din care facea parte si Comlosul Mare. Trei ani mai tarziu, ei au si fost innobilati cu rangul de mosieri (nemesi) de Sannicolau Mare. In 1801, cei doi au hotarat sa-si imparta bunurile comune, iar prin tragere la sorti, mosia din Sannicolau Mare le-a ramas urmasilor lui Cristofor, iar Teremia - Comlos, fiului lui Ciril, Iosif Naco. La randul sau, Iosif Naco avea un fiu, Ioan, care traia, insa, cu fiica si sotia lui, mai mult in Viena si la Pesta.
Totusi, in 1840, familia lui Ioan Naco si-a mutat resedinta in noul castel ridicat in centrul Comlosului. Pentru a avea mai mult loc, nobilul a expropiat casele locuitorilor din vecinatate. In locul acestora a amenajat un parc luxos, ce se intindea pe zece hectare, devenit in scurt timp cea mai frumoasa plantatie de acest fel din Banat. Pentru ingrijirea lui, mosierul a adus gradinari experti din strainatate. Portile din fier forjat care dadeau in curtea interioara fusesera realizate la Viena, dar astazi se mai pastreaza doar o mica parte din gardul de fier care inconjura parcul. Deasupra portii principale, pazite de un majordom in uniforma, era cioplit blazonul familiei, distrus, insa, dupa instaurarea regimului comunist. Aleile pietruite cu pietre marunte de marmura alba erau maturate de slujitori care mergeau cu spatele pentru a nu lasa urme. In parc mai erau doua movile, dintre care una era amenajata ca o scena unde se dadeau spectacole in aer liber, pentru localnici, cu ocazia unor sarbatori. Parcul a fost plantat in 1951, iar in 1930 o parte din el a fost desfiintata de noul proprietar, ca mai apoi, in epoca socialista, sa fie distrus complet si inlocuit de un teren de fotbal si baza de masini agricole.
Domeniul familei Naco mai cuprindea conacul format din doua aripi separate de o poarta monumentala, o sala de teatru si cladirile administrative adiacente. Dintre acestea, cea mai mare era hambarul, dupa cum povestea calatorul german Franz Xaver Eckert, in 1857: “Este aici un castel nobiliar, al carui mosier se numeste Naco, dar care de multi ani este mereu absent. Parcul castelului este foarte mare si imbina utilul cu placutul. Cladirea cea mai mare este hambarul mosierului, cu trei nivele si o lungime de 100 de picioare”. In perioada interbelica acesta a fost transformat in scoala, functie pe care o mai detine si in ziua de azi. Dupa al doilea razboi mondial, cladirii i-a fost anexata o aripa noua, in acelasi stil arhitectural.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu