Citeste mai mult: adev.ro/mru7md
sâmbătă, 31 martie 2018
Conacul Nikolici, Rudna (sec XIX)
Citeste mai mult: adev.ro/mru7md
luni, 8 ianuarie 2018
Conacul familiei Mocioni , Foeni (1750)
https://ro.wikipedia.org/wiki/Conacul_familiei_Mocioni
Casa Miclescu, Șoseaua Kiseleff
Casa Miclescu, Casa familiei Giurgiuveanu din filmul Felix și Otilia, este o clădire impozantă construită în stil neoromânesc la începutul secolului al XX-lea. Ea se află în spatele unui gard părăginit de pe Șoseaua Kiseleff nr. 35-37, sector 1 din București, printre reședințe de lux și ambasade, și a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din municipiul București din anul 2015, având codul de clasificare B-II-m-B-18996.
Planurile pentru construcția clădirii au fost realizate de arhitectul Ion Mincu. Lucrările au început în anul 1900, dar au fost întrerupte deoarece pictorul G.D. Mirea nu a mai avut bani. Casa a fost cumpărată în 1904 de avocatul Jean Miclescu, un descendent al familiei boierești moldovenești Miclescu, care a dat bani pentru finalizarea construcției.Tavanaul a fost decorat cu picturi.
În perioada antebelică și apoi și în cea interbelică această clădire a devenit unul dintre cele mai mondene locuri ale Bucureștiului, aici organizându-se baluri elegante și întâlniri săptămânale ale aristocraților acelor vremuri precum membri ai familiilor Cantacuzino, Brâncoveanu, Sturdza, Carp, Băleanu, Balș, Greceanu sau Odobescu. Autoritățile comuniste instalate în România după abdicarea regelui Mihai I al României au decis să nu îi mai plătească pensia colonelului Miclescu, invalid din Primul Război Mondial și fiul primului proprietar, iar fostul ofițer a refuzat în semn de protest să mai achite impozitul pe locuință.Casa a fost naționalizată de stat în 1948 și trecută în patrimoniul ICRAL Herăstrău, iar bătrânul colonel a primit trei luni de închisoare. Soția colonelului a refuzat să părăsească imobilul, fiind nevoită să se mute în camerele servitorilor.
ICRAL-ul a închiriat imobilul Uniunii Artiștilor Plastici, care l-a împărțit în 7 apartamente. Printre cei care au locuit aici a fost familia pictorului Ștefan Szönyi. Fiica acestuia, Julieta, a jucat rolul Otiliei în filmul Felix și Otilia.Colonelul Miclescu, fostul proprietar al clădirii, a refuzat să părăsească imobilul și a devenit chiriaș în propria locuință, locuind astfel timp de aproximativ 40 de ani într-o baie de la subsolul casei.Generalul francez Charles de Gaulle, devenit președinte al Republicii Franceze, a vizitat România în anul 1968, cerând să-și vadă foștii colegi de la Școala Superioară de Ofițeri de la Saint Cyr. Printre foștii săi colegi a fost colonelul Miclescu, iar astfel șeful statului francez a decis să locuiască aici pe durata vizitei sale în România.
Bătrânul colonel Radu Miclescu a decedat în februarie 1990 în mica odaie în care locuise 40 de ani.Descendenții săi au vândut drepturile de proprietate în 1994 fostului antrenor al echipei FC Steaua București, Dumitru (Țiți) Dumitriu și lui Ilarian Pușcoci. Deoarece nu li s-a permis să construiască pe terenul de 3000 metri pătrați din centrul capitalei, cei doi proprietari au lăsat clădirea monument istoric în paragină.
Conacul Juhasz , Zăgujeni (1896)
Conacul Juhász. Denumire Conacul Juhász Localizare Zăgujeni, Com. Constantin Daicovici, jud. Caraș-Severin, România Anul construcției 1850 Proprietate ... Timiș, România Anul construcției înainte de 1896 Proprietate Publică Familia nobiliară Funcția actuală nefolosit În secolul XIX la Gavojdia se construiește un ...Conacul lui Gyertyánffy Andor este cel care există și în prezent. Andor a avut o fermă renumită, despre care ne relatează și Borovszky în monografia sa: o herghelie excepțională care a fost înființată în 1866; o fermă de bovine premiată la expozițiile naționale din 1896 și 1899 dar și la multe alte ...Biserica medievală din satul Constantin Daicoviciu, construcţie secolul al XIV-lea
http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Comuna_Constantin_Daicoviciu
Conacul Liptay , Lovrin (1820)
Conacul Liptay este unul dintre monumentele arhitecturale ale regiunii istorice Banat, figurând în lista monumetelor istorice sub codul LMI TM-II-m-B-06248.01 (
Conacul Nako , Sânnicolau Mare (1864)
Clădirea a fost construită de Nako Kálman, în 1864. Are numai puţin de 99 de încăperi şi este străjuită de un turn în stil medieval. Castelul era cândva un veritabil muzeu. Proprietarii conaculuiau avut o bibliotecă cu peste 5.000 de volume, picturi, statui, mobilă sculptată, un altar Cinquecento, porţelanuri ...1 sept. 2008 - Castelul Nako din Sannicolau - 144 de ani de istorie nescrisa -->. În 1864 contele NakoKalman construieşte castelul Nako care avea sa devina resedinta familiei Nako in acesta parte a imperiului austro-ungar. Dupa vanzarea domeniilor Coroanei Habsburgice, la sfarsitul secolului al XIX-lea, si aparitia ...Castelul Nakó, situat în centrul orașului Sânnicolau Mare, a fost construit în anul 1864 de contele Kálmán Nakó în stil neoclasic, după planurile arhitectului Miklós Ybl. În jurul castelului a fost realizat un parc cu arbori de esență rară. Cuprins. [
miercuri, 14 decembrie 2016
Conacul Mașloc, Mașloc
http://prinbanat.ro/conacul-damaszkin-din-beregsau-mic/
Zona de turism alternativ şi de vânătoare Pişchia-Maşloc se situează în zona de nord a judeţului Timiş, cuprinzând comunele Orţişoara, Maşloc, Pişchia şi Bogda.
2. Vestigii arheologice, monumente şi ruine medievale
Atracţiile turistice în domeniul vestigiilor arheologice şi al ruinelor medievale sunt în număr destul de limitat, atât datorită ariei destul de reduse a zonei cât şi amplasării acesteia între cele trei mari cetăţi ale evului mediu: Timişoara, Arad şi Lipova.
Merită însă amintite: „Cetatea Turcească” de pământ de la Alioş, comuna Maşloc, secolele XIV – XVI; Cetatea medievală din Bencecu de Jos, comuna Pişchia, sec. XIV – XVI; „Şanţul turcilor”, comuna Maşloc, sec. XIV – XVI; aşezarea din epoca bronzului din satul Seceani, comuna Orţişoara, mileniul II Î. Chr. De asemenea, trebuie amintite conacul din comuna Maşloc, datând din 1855 şi biserica romano-catolică din comuna Bogda, sat Cenei, din 1860.
3. Rezervaţii şi arii protejate
Menţionăm ca zonă protejată Mlaştinile Murani, cu o suprafaţă de 200 ha, situate pe raza comunei Pişchia. Pe lângă pescuitul sportiv posibil de practicat în zona descrisă, în lacurile şi bălţile din zona Pişchia - Maşloc există şi un potenţial cinegetic important. Din totalul de şapte zone cinegetice ale judeţului Timiş cu o suprafaţă de 9.814 ha, patru aparţin zonei (Pişchia, Alioş, Şarlota Mare, Şarlota - Hodoş) şi totalizează 6.649 ha, adică 68% din totalul suprafeţei fondului cinegetic.
4. Fauna şi flora
Dintre speciile din fauna ocrotită sau rară găsim în zona Murani broasca ţestoasă (Emys arbicularis), corcodelul (Podiceps cristatus), precum şi cormoranul mic (Phalacrocorax pygmens) în pasaj. În zona descrisă fauna şi flora sunt deosebit de bogate, creând condiţii microclimatice favorabile pentru dezvoltare. Abundenţa faunei creează condiţii deosebit de favorabile pentru a practica vânătoarea sportivă în toate anotimpurile anului, cu excepţia verii.
Conacul San Marco, Comloșu Mare (1840-1856)
Un domeniu demn de nobili
Istoria conacului din Comlosul Mare se leaga de numele fratilor Cristofor si Ciril Naco, negustori bogati de origine aromana, din Macedonia, dupa cum aflam din monografia scrisa de Ioan Olarescu, care ne-a fost pusa la dispozitie de istoricul Ioan Hategan.
In 1781, la indemnul imparatului Ioszef al II-lea, cei doi au cumparat la licitatie mari suprafete de teren in Banat. Domeniul familiei Naco (Nacu sau Nákó, in ungureste), cum ajunsese in scurt timp sa fie cunoscut, administrat in comun de cei doi frati, cuprindea mosii in Sannicolau Mare si Teremia, din care facea parte si Comlosul Mare. Trei ani mai tarziu, ei au si fost innobilati cu rangul de mosieri (nemesi) de Sannicolau Mare. In 1801, cei doi au hotarat sa-si imparta bunurile comune, iar prin tragere la sorti, mosia din Sannicolau Mare le-a ramas urmasilor lui Cristofor, iar Teremia - Comlos, fiului lui Ciril, Iosif Naco. La randul sau, Iosif Naco avea un fiu, Ioan, care traia, insa, cu fiica si sotia lui, mai mult in Viena si la Pesta.
Totusi, in 1840, familia lui Ioan Naco si-a mutat resedinta in noul castel ridicat in centrul Comlosului. Pentru a avea mai mult loc, nobilul a expropiat casele locuitorilor din vecinatate. In locul acestora a amenajat un parc luxos, ce se intindea pe zece hectare, devenit in scurt timp cea mai frumoasa plantatie de acest fel din Banat. Pentru ingrijirea lui, mosierul a adus gradinari experti din strainatate. Portile din fier forjat care dadeau in curtea interioara fusesera realizate la Viena, dar astazi se mai pastreaza doar o mica parte din gardul de fier care inconjura parcul. Deasupra portii principale, pazite de un majordom in uniforma, era cioplit blazonul familiei, distrus, insa, dupa instaurarea regimului comunist. Aleile pietruite cu pietre marunte de marmura alba erau maturate de slujitori care mergeau cu spatele pentru a nu lasa urme. In parc mai erau doua movile, dintre care una era amenajata ca o scena unde se dadeau spectacole in aer liber, pentru localnici, cu ocazia unor sarbatori. Parcul a fost plantat in 1951, iar in 1930 o parte din el a fost desfiintata de noul proprietar, ca mai apoi, in epoca socialista, sa fie distrus complet si inlocuit de un teren de fotbal si baza de masini agricole.
Domeniul familei Naco mai cuprindea conacul format din doua aripi separate de o poarta monumentala, o sala de teatru si cladirile administrative adiacente. Dintre acestea, cea mai mare era hambarul, dupa cum povestea calatorul german Franz Xaver Eckert, in 1857: “Este aici un castel nobiliar, al carui mosier se numeste Naco, dar care de multi ani este mereu absent. Parcul castelului este foarte mare si imbina utilul cu placutul. Cladirea cea mai mare este hambarul mosierului, cu trei nivele si o lungime de 100 de picioare”. In perioada interbelica acesta a fost transformat in scoala, functie pe care o mai detine si in ziua de azi. Dupa al doilea razboi mondial, cladirii i-a fost anexata o aripa noua, in acelasi stil arhitectural.
In 1781, la indemnul imparatului Ioszef al II-lea, cei doi au cumparat la licitatie mari suprafete de teren in Banat. Domeniul familiei Naco (Nacu sau Nákó, in ungureste), cum ajunsese in scurt timp sa fie cunoscut, administrat in comun de cei doi frati, cuprindea mosii in Sannicolau Mare si Teremia, din care facea parte si Comlosul Mare. Trei ani mai tarziu, ei au si fost innobilati cu rangul de mosieri (nemesi) de Sannicolau Mare. In 1801, cei doi au hotarat sa-si imparta bunurile comune, iar prin tragere la sorti, mosia din Sannicolau Mare le-a ramas urmasilor lui Cristofor, iar Teremia - Comlos, fiului lui Ciril, Iosif Naco. La randul sau, Iosif Naco avea un fiu, Ioan, care traia, insa, cu fiica si sotia lui, mai mult in Viena si la Pesta.
Totusi, in 1840, familia lui Ioan Naco si-a mutat resedinta in noul castel ridicat in centrul Comlosului. Pentru a avea mai mult loc, nobilul a expropiat casele locuitorilor din vecinatate. In locul acestora a amenajat un parc luxos, ce se intindea pe zece hectare, devenit in scurt timp cea mai frumoasa plantatie de acest fel din Banat. Pentru ingrijirea lui, mosierul a adus gradinari experti din strainatate. Portile din fier forjat care dadeau in curtea interioara fusesera realizate la Viena, dar astazi se mai pastreaza doar o mica parte din gardul de fier care inconjura parcul. Deasupra portii principale, pazite de un majordom in uniforma, era cioplit blazonul familiei, distrus, insa, dupa instaurarea regimului comunist. Aleile pietruite cu pietre marunte de marmura alba erau maturate de slujitori care mergeau cu spatele pentru a nu lasa urme. In parc mai erau doua movile, dintre care una era amenajata ca o scena unde se dadeau spectacole in aer liber, pentru localnici, cu ocazia unor sarbatori. Parcul a fost plantat in 1951, iar in 1930 o parte din el a fost desfiintata de noul proprietar, ca mai apoi, in epoca socialista, sa fie distrus complet si inlocuit de un teren de fotbal si baza de masini agricole.
Domeniul familei Naco mai cuprindea conacul format din doua aripi separate de o poarta monumentala, o sala de teatru si cladirile administrative adiacente. Dintre acestea, cea mai mare era hambarul, dupa cum povestea calatorul german Franz Xaver Eckert, in 1857: “Este aici un castel nobiliar, al carui mosier se numeste Naco, dar care de multi ani este mereu absent. Parcul castelului este foarte mare si imbina utilul cu placutul. Cladirea cea mai mare este hambarul mosierului, cu trei nivele si o lungime de 100 de picioare”. In perioada interbelica acesta a fost transformat in scoala, functie pe care o mai detine si in ziua de azi. Dupa al doilea razboi mondial, cladirii i-a fost anexata o aripa noua, in acelasi stil arhitectural.
Conacul Atanasievici, Valeapai (sec.XIX)
La începutul secolului XIX, terenurile din Valeapai sunt dăruite fraților Marcel şi Emil Atanasievici, membrii ai unei familii nobiliare sârbești, ca urmare a unor servicii aduse de aceștia Coroanei Imperiale. În 1840, frații Atanasievici vor începe construcția unui ansamblu, ce urma să conțină palatul, cladiri anexe, o ghețărie și o moara, la ridicarea căruia se vor folosi atât meșteri sîrbi, cât și coloniști italieni.
În a doua jumătate a secolului XIX moșia din Valeapai este moștenita de o nepoată a fraților
Atanasievici, fiica Ioanei Atanasievici și a contelui Baiky de Vărădia. Soțul acesteia, baronul Tallian Béla, arendează moşia nobilului Ambrozy Béla, care va ipoteca terenul. Astfel, după Primului Război Mondial, proprietatea va fi cumpărata de familia Riesz. În perioada interbelică, ansamblul din Valeapai aparține lui Petru Riesz, care este desproprietărit în perioada de naționalizare de dupa terminarea celui de-al Doilea Război Mondial. În perioada comunistă conacul a fost utilizat inițial ca şi Casă de Naşteri, apoi ca sediu CAP și loc de cazare a muncitorilor sezonieri. După 1989, palatul a fost abandonat.
Conace din Romania de pus pe lista destinatiilor de vizitat
http://
Incepe sezonul de vacante, perioada in care se planifica plecarile, calatoriile sau, pentru cei mai organizati, perioada in care deja de pregatesc de concediu. Cu sau fara planuri, un drum pe la conacele din Romania intr-un week-end prelungit clar merita incorporat in traseul vostru de vacanta.
Conacele restaurate si date spre folosire turistilor sunt marturii vii ale valorilor romanesti. Casele de pe mosia boierilor construite acum cateva sute de ani inca pastreaza farmecul istoriei. Multe dintre conacele date in circuitul turistic sunt niste case cu is
www.conaculmeu.ro/conacul-maldar-unul-dintre-cele-mai-frumoase-conace-din-romania/1872/
marți, 10 mai 2016
10 conace şi case tradiţionale fermecătoare din România
https://ro.pinterest.com/pin/257057091207711060/
http://www.presaonline.com/stiri/extern/10-conace-si-case-traditionale-fermecatoare-din-romania-2956546.html
miercuri, 24 iunie 2015
Arlington Forest case de vânzare | Arlington Real Estate
https://www.google.com/search?tbs=simg:CAES0AEazQELEKjU2AQaAggCDAsQsIynCBpgCl4IAxIo8xTQFt0U9hT1FNEK2wv3FOkK9BSLOYc5wircIv44wyr9OPoq9Cr3OBowRmPPgjIrrIwnZKBh2zoJgJ0W6K0HI_1-Xz2xFmRb6kfokYrVUb6sZiuLGz8kpwGf0DAsQjq7-CBoKCggIARIEIVhKLgwLEJ3twQkaPQoLCglsb2cgY2FiaW4KCQoHY290dGFnZQoGCgRob21lCgYKBHdvb2QKEwoRb3V0ZG9vciBzdHJ1Y3R1cmUM&tbm=isch&sa=X&ei=BhmLVaj-IILC7ga01IOYBQ&ved=0CEcQsw4&biw=1280&bih=899
http://www.c21redwood.com/arlington-va-real-estate/arlington-forest
Abonați-vă la:
Postări (Atom)